Cum este depistat un preinfarct ? Investigațiile care pot face diferența dintre viață și moarte :
Preinfarctul, cunoscut în lumea medicală drept angină pectorală instabilă, este o afecțiune cardiacă gravă, care necesită diagnosticare rapidă și precisă. Identificarea acestei stări nu se bazează doar pe simptome, ci pe o serie de teste medicale specializate, care ajută medicii să stabilească dacă mușchiul inimii a fost afectat sau se află în pericol iminent.
Doar medicul poate confirma diagnosticul :
Primul pas în evaluarea pacientului suspect de preinfarct este prezentarea la camera de gardă sau la un consult cardiologic de urgență. Medicul specialist este singura persoană în măsură să confirme sau să excludă un preinfarct. Începând cu un consult clinic general, în care se verifică tensiunea arterială, pulsul și ascultarea inimii, se trece apoi la investigații mai detaliate.
Electrocardiograma – testul de bază :
Electrocardiograma (ECG) este una dintre cele mai rapide și eficiente metode de a detecta anomalii în activitatea electrică a inimii. Acest test poate arăta dacă există semne de ischemie (flux de sânge redus), aritmii sau alte modificări care pot semnala un preinfarct. Tiparele atipice de bătăi ale inimii sau modificările segmentului ST pot indica o problemă coronariană acută.
Analize de sânge – indicatori ai afectării inimii :
Medicul poate recomanda teste de sânge specifice, care măsoară nivelurile de enzime și proteine eliberate de mușchiul cardiac în cazul unei leziuni. Printre cei mai importanți markeri se numără:
-
Troponina, un indicator sensibil și precis al afectării miocardului;
-
Creatinkinaza (CK) și izoenzima CK-MB, care cresc în cazul deteriorării mușchiului inimii.
Valorile crescute ale acestor biomarkeri pot sugera că pacientul a trecut deja printr-un episod ischemic important, chiar dacă simptomele au fost ușoare.
Imagistica medicală – o privire detaliată în interiorul inimii :
Pentru o imagine mai clară a stării inimii, medicul poate solicita o ecocardiografie. Aceasta este o ecografie a inimii care evidențiază eventualele disfuncții ale mușchiului cardiac, probleme cu valvele sau zone slab vascularizate.
În unele cazuri, este necesar un test de efort (test de stres), în care inima este stimulată să funcționeze mai intens (prin exerciții sau medicamente) pentru a observa cum răspunde în condiții de solicitare. Acest test poate scoate la iveală probleme care nu apar în repaus.
Examinări avansate pentru evaluarea arterelor :
Printre cele mai precise metode de investigare se numără angio-CT-ul, un tip de tomografie computerizată combinată cu angiografie, ce permite o evaluare detaliată a arterelor coronare. Acest test este neinvaziv și oferă o imagine clară a posibilelor îngustări sau blocaje ale vaselor de sânge care irigă inima.
Totuși, standardul de aur în diagnosticarea problemelor coronariene rămâne angiografia coronariană cu cateterism cardiac. Prin această procedură minim invazivă, un tub subțire este introdus printr-o arteră (de obicei, în zona inghinală sau la încheietura mâinii), iar cu ajutorul unui agent de contrast, medicul poate vizualiza în timp real fluxul sangvin prin arterele inimii. Se pot observa astfel cu exactitate eventualele blocaje sau îngustări critice care ar putea duce la un infarct.
Concluzie :
Diagnosticarea preinfarctului nu se face „după ureche” și nu trebuie amânată. În fața oricărui simptom suspect – durere în piept, dificultăți de respirație, amețeli sau transpirație excesivă – este esențială prezentarea rapidă la medic. Cu cât intervenția este mai promptă, cu atât cresc șansele de prevenire a unui infarct miocardic și de salvare a vieții pacientului.
