Încă o tragedie anunțată ridică semne de întrebare despre felul în care instituțiile statului tratează cazurile de violență domestică. Mihaela, o tânără mamă din Teleorman, a cerut protecție de mai multe ori, a depus plângeri, a relatat abuzurile și chiar violul comis de fostul soț. Cu toate acestea, autoritățile nu au intervenit la timp. Polițiștii și procurorii au ales să-l lase liber pe agresor, iar decizia lor s-a dovedit fatală.
Mihaela avea doar 26 de ani și era mamă a trei copii. În ziua în care își serba onomastica, fostul soț a așteptat-o în fața bisericii și a înjunghiat-o de 15 ori, sub ochii celui mai mic dintre copii, un băiețel de doi ani. Femeia avea asupra ei ordinul de protecție care trebuia să o apere, dar hârtia nu a mai însemnat nimic în fața nepăsării.
Tânăra ar fi putut fi salvată dacă ar fi acceptat sistemul de monitorizare electronică pentru agresor. Însă nimeni nu i-a explicat în ce constă această procedură. Tatăl Mihaelei povestește că fiica lui a refuzat brățara electronică pentru că a crezut că dispozitivul urma să-i fie pus ei, nu fostului soț. „A zis că se pune la amândoi. Nu i-a explicat nimeni că doar el trebuie monitorizat”, spune bărbatul.
După refuzul brățării, agresorul a continuat să o urmărească și să o amenințe, deși ordinul de protecție îi interzicea să se apropie la mai puțin de 50 de metri. Pe rețelele sociale, bărbatul posta mesaje în care o insulta și o acuza pe victimă, făcând aluzii clare la intențiile sale violente.
Într-o conferință de presă improvizată, conducerea Poliției a evitat să vorbească despre greșelile comise în acest caz. Nu au explicat de ce plângerile repetate nu au fost urmate de măsuri și de ce agresorul a rămas în libertate. Chestorul-șef Matei Benone s-a limitat la declarația că „este prematur să ne pronunțăm”, aruncând, indirect, vina pe victimă.
Tatăl Mihaelei spune că, în loc să-l sancționeze pe criminal, polițiștii l-au amendat chiar pe el, de două ori, pentru apeluri „abuzive” la 112. „Sunam și le spuneam că a încălcat ordinul, dar mi se spunea că e drum public și are voie. Nu au vrut să intervină, le era lene să facă hârtii”, a povestit acesta.
Martorii din sat confirmă aceeași atitudine de indiferență. Polițiștii îi îndemnau pe soți să se „împace”, fără să trateze cazul ca pe unul grav de violență domestică. „Le spuneau: Hai, mă, că sunteți din același sat, împăcați-vă”, povestesc oamenii. Între timp, tânăra era tot mai terorizată, iar amenințările fostului soț deveniseră aproape zilnice.
Sistemul de monitorizare electronică ar fi putut face diferența. Dispozitivul, care se montează pe agresor, este conectat la un telefon special primit de victimă. În momentul în care agresorul se apropie de zona interzisă, telefonul emite un semnal sonor puternic, iar poliția este alertată imediat. „Este un sistem eficient, pentru că putem urmări în timp real mișcările agresorului și intervenim rapid”, explică Simona Alina Țuțuianu, reprezentant al IPJ Iași.
Mihaela lasă în urmă trei copii, dintre care doi se aflau, paradoxal, în grija tatălui agresiv. În prezent, autoritățile analizează dacă minorii pot rămâne în custodia familiei acestuia.
Cazul Mihaelei este doar unul dintre zecile de tragedii care au loc anual în România. De la începutul anului, 51 de femei au fost ucise de parteneri sau foști parteneri. Statisticile arată că, o dată la trei zile, o femeie devine ținta unei tentative de omor. În primele șase luni, au fost înregistrate peste 61.000 de cazuri de violență domestică.
În fața acestor cifre, ministrul Justiției a propus pedeapsa cu închisoarea pe viață pentru omorul comis pe criterii de gen, iar mai multe organizații neguvernamentale cer adoptarea urgentă a unei legi speciale împotriva femicidului.
Pentru Mihaela, însă, toate aceste măsuri vin prea târziu. Ea a murit cu ordinul de protecție în mână, într-o țară în care sistemul încă învață să-și protejeze victimele.
