Un loc care ar fi trebuit să fie un refugiu al siguranței și al demnității s-a transformat, pentru zeci de vârstnici din Timiș, într-un coșmar zilnic. În spatele ușilor închise ale unui azil, bătrânii abia supraviețuiau pe holuri reci, dormind pe scaune de plastic sau direct pe podea, în timp ce familiile erau asigurate constant că „totul este în regulă”.
Realitatea descoperită de autorități și de jurnaliști este una greu de acceptat: oameni ținuți în frig, nespălați zile întregi, flămânzi, mușcați de ploșnițe și complet lipsiți de îngrijire. Hrana zilnică se rezuma, în unele cazuri, la o cană de ceai și o felie de pâine. Este imaginea unui sistem paralel de abuz, mascat sub pretextul îngrijirii sociale.
Imediat după intervenția autorităților, imaginile surprinse în azil sunt sfâșietoare. Bătrâni legați de paturi, bolnavi, slăbiți până la epuizare, abandonați într-o stare care a șocat chiar și inspectorii cu experiență. O femeie de 84 de ani, salvată din acel infern, a povestit cu lacrimi în ochi anul de chin trăit acolo, într-un loc unde ar fi trebuit să fie protejată.
„Erau pe jos, fără saltele, așa, îmbrăcați…”, spune fiica unei paciente, rememorând scenele care nu îi vor mai ieși din minte. Întrebată dacă era cald în spațiul în care stăteau, răspunsul a venit sec și dureros: „Nu, era frig”.
Olimpia Țibrea, stabilită în Germania, credea că și-a lăsat mama într-un centru unde va primi îngrijire și respect. Pentru acest „serviciu”, plătea lunar aproximativ 5.000 de lei, la care se adăugau diverse sume cerute ulterior, consemnate pe bilețele scrise de mână și trimise pe WhatsApp. Mult timp, nu a bănuit nimic. Personalul o asigura constant că mama ei este bine.
Totul s-a năruit la ultima vizită. „Am găsit-o într-o stare critică. Era nemâncată, extrem de slabă, plină de bube și cu răni la picioare”, povestește femeia. Suspiciunile adunate în decursul unui an au început, în sfârșit, să se lege.
„Când au adus-o în sala de vizite, a început să se scarpine și ne-a spus că au mușcat-o ploșnițele. Ni s-a spus că e doar o alergie. Dar ploșnițele ieșeau dimineața pe pereți, le apăsam și ieșea sânge”, mărturisește Olimpia Țibrea.
Șocul a fost total când a văzut condițiile reale din centru. „Pe hol, la intrare, erau două paturi cu doi bătrâni plini de muște, ca și cum ar fi fost cadavre”, spune ea. Angajații justificau prezența vârstnicilor pe coridoare prin presupuse renovări. În realitate, aceea era normalitatea zilnică.
Temându-se că își va pierde sursa de venit, administratoarea centrului ar fi încercat să liniștească aparținătorii, susținând că problemele cu licența se vor rezolva rapid. „Mi-a spus că în două-trei zile vom avea din nou licențele”, povestește fiica pacientei. În ziua descinderilor autorităților, aceasta a primit un mesaj scurt și revelator: „Sunt chemată la poliție și e posibil să mă închidă”.
Deși administratora este în continuare în libertate, ancheta a luat amploare. Societatea care gestiona centrul a fost amendată cu 80.000 de lei și i s-a interzis, pentru următorii trei ani, să mai presteze servicii sociale. Procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș au preluat cazul, iar anchetatorii continuă să adune mărturii și probe.
La o altă locație, o casă privată din comuna Cenad, autoritățile au descoperit aproape 80 de persoane cazate în condiții inumane. În subsol, trei vârstnici nedeplasabili erau imobilizați pe o saltea care ocupa întreg spațiul, fără lumină și fără căldură.
„Mă dureau picioarele și nu știam pe cine să chem”, spune una dintre paciente, cu vocea stinsă. Iar în fața acestei suferințe, reacția fiicei este un strigăt care rezumă întreaga tragedie: „Mami, nu mai plânge, iartă-mă, iartă-mă!”.
„Mami, nu mai plânge, iartă-mă”. Mărturii cutremurătoare din azilul groazei din Timiș
