„Așa cum va ziceam, azi va cer ajutorul pentru Vio. I-am promis ca voi fi alături de el pana in ultima clipă și ca nu-l las la azil, asta e cea mai mare frică a lui. Este o persoană lucidă, conștient de el și vrea să stea acasă in patul lui pana in ultima clipă.
Problema e ca de ceva timp a devenit o persoană cu dizabilitati cu un handicap locomotor si nu am stiut cât de greu e sa ai grija totală de o persoană cu asemenea probleme, nu am stiut provocările unei persoane cu dizabilitati, care nu mai poate merge nici la doctor pentru ca nu există rampă la bloc și fiind o persoană masivă, nici in 3 oameni nu-l putem căra în brațe, nu am stiut cât de scumpa e o recuperarea făcută acasă, ca trebuie tot felul de creme ptr escare, cate bare de susținere trebuie instalate prin casă, offf, nu ai cum să prevezi la ce boli si încercări te supune viata.
Eu voi lupta in continuare oricum pentru ca el este familia mea. Stiu ca Dumnezeu lucrează prin oameni. Dacă puteti si doriți să donați pentru el, pentru recuperare si o eventuală operație, acesta e contul lui. RO09BRDE445SV75434934450, Lis Viorel. Vă mulțumim anticipat”, a scris Oana Lis pe Facebook.
„Ieri mi-am amanetat verighetele ca să îi cumpăr cărucior. Am cheltuit pe un wc special pentru el 400 de lei, apoi am dat 2.500 de lei pe niște bare de care să se prindă prin casă, iar medicul să se deplaseze la domiciliu ia cam 1.000 de lei. Când îl scot din bloc, trebuie să îl scot cu 3 oameni, evident, nu pe degeaba. Recuperarea costă, tratamentul costă! Sunt cheltuieli enorme și n-am niciun ajutor!
Să fii cu dizabilități în România e nenorocire mare că nu ai ajutor de la stat. Ca primar are pensie 3.500 de lei. Eu banii ăștia i-am cheltuit în două-trei zile. E inuman pentru mine. Mai am bani doar de mâncare și atât. Am ajuns la capătul răbdării!”, a mai dezvăluit ea.
„Acum, azi, regret că am dat-o, parcă mă simt că am făcut un păcat că am dat-o…dar nici nu o purtam că îmi rămăsese mică și aveam și nevoie de bani pe loc să plătesc căruțul. Of…”, a scris Oana Lis pe Facebook.
