Impactul conflictului din Orientul Mijlociu asupra pieței petroliere: Ce efecte pot apărea asupra prețului carburanților în România
Depășirea pragului de 9–10 lei pe litru la carburanți devine un scenariu plauzibil în România, dacă prețul țițeiului se stabilizează în intervalul 90–100 dolari/baril pe fondul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu. O astfel de evoluție ar genera un efect de domino în economie: creșterea costurilor de transport, presiune suplimentară asupra lanțurilor logistice, scumpirea alimentelor și menținerea unei inflații ridicate, avertizează Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă și fost membru în Consiliul de Administrație al Romgaz.
Potrivit analizei sale, data de 28 februarie 2026 ar putea marca un moment de cotitură pentru piețele energetice globale. Atacurile asupra Iranului și reacțiile ulterioare au amplificat tensiunile din jurul Strâmtoarea Ormuz, un punct strategic prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul consumat zilnic la nivel mondial. Orice risc asociat acestei rute maritime esențiale este rapid internalizat de piețe. Prețul petrolului nu reflectă doar raportul dintre cerere și ofertă, ci și anticiparea riscului geopolitic.
Așa-numitul „premiu de risc” este deja integrat în cotațiile internaționale. Dacă barilul urcă de la 73 dolari spre 80, 90 sau chiar 100 dolari, impactul nu este doar bursier, ci macroeconomic. Energia este un cost fundamental pentru toate sectoarele – industrie, agricultură, transport. O scumpire a țițeiului înseamnă producție mai costisitoare, alimente mai scumpe și presiune suplimentară asupra bugetelor populației. Pentru România, unde peste jumătate din prețul final al carburanților este reprezentat de taxe (accize și TVA), efectul nu este proporțional direct, dar este inevitabil, deoarece petrolul este o marfă tranzacționată global.
Analiza arată că pragurile sunt clare: dacă tensiunile persistă fără blocaje majore, piețele pot adăuga 10–20 dolari/baril. În cazul unor perturbări serioase ale exporturilor, cotațiile pot depăși 90–100 dolari/baril. Un blocaj major în Ormuz ar deschide un scenariu de criză energetică globală, cu volatilitate extremă. Nu este necesară oprirea efectivă a fluxurilor pentru ca prețurile să crească; este suficient ca riscul să devină credibil.
În ceea ce privește efectul la pompă, transmiterea scumpirii are loc cu un decalaj de la câteva zile până la două-trei săptămâni, în funcție de stocuri, contractele rafinăriilor, evoluția cursului valutar și politica comercială a rețelelor de distribuție. Structura prețului carburanților în România este aproximativ: 50–55% taxe, 30–35% cost produs (țiței și rafinare), restul reprezentând distribuție și marjă comercială. O majorare de 10 dolari/baril poate adăuga circa 70 de bani pe litru; o creștere de 20 dolari/baril poate duce la aproximativ 1 leu în plus, iar un salt de 30 dolari/baril poate împinge prețul cu până la 2,5 lei/litru.
Dacă barilul se menține în jurul valorii de 90–100 dolari, depășirea pragului psihologic de 9–10 lei/litru devine realistă. Impactul este distribuit global: consumatorii resimt scumpirea direct la pompă, companiile înregistrează costuri operaționale mai mari, iar statele se confruntă cu presiune bugetară și cu dificultăți în combaterea inflației. Într-un context în care băncile centrale analizau relaxarea politicii monetare, un nou șoc energetic ar putea amâna aceste decizii.
Deși cartelul OPEC și formatul OPEC+ ar putea încerca să tempereze piața prin ajustarea producției, iar marile economii pot apela temporar la rezervele strategice, capacitatea de reacție rapidă este limitată. Nu orice volum anunțat poate fi livrat imediat pe piață, iar riscul militar rămâne un factor imprevizibil.
În 2026, petrolul continuă să fie un barometru al stabilității geopolitice. Pentru România, vulnerabilitatea nu derivă doar din dependența de importuri, ci și din integrarea în economia europeană. O eventuală încetinire economică în state precum Germania sau Italia, generată de energie scumpă, se poate transmite rapid și în piața internă. În final, reziliența României în fața unui nou șoc energetic depinde de spațiul fiscal disponibil, de disciplina bugetară și de capacitatea de a reduce dependența de volatilitatea piețelor globale.
