Obiceiul nocturn care îți poate afecta grav dantura: Medicii atrag atenția asupra durerilor de cap și a zgomotelor resimțite la nivelul urechii
Bruxismul reprezintă o tulburare tot mai des întâlnită, specifică stilului de viață modern, caracterizată prin activitatea involuntară și repetitivă a mușchilor masticatori. Cel mai frecvent se manifestă prin scrâșnitul sau încleștarea dinților în timpul somnului, motiv pentru care poate rămâne neobservat luni sau chiar ani. Dincolo de uzura dentară, acest comportament are implicații extinse asupra calității somnului, musculaturii faciale, articulației temporo-mandibulare și stării generale de sănătate.
Potrivit dr. Andreea Moldoveanu, medic primar Ortodonție și Ortopedie Dento-Facială, bruxismul nu se reduce la simplul „scrâșnit din dinți”. Scrâșnitul este doar expresia vizibilă a unei disfuncții mai complexe, care necesită adesea o abordare interdisciplinară – implicând stomatologi, specialiști în terapia durerii oro-faciale, kinetoterapeuți, medici ai somnului și, în anumite cazuri, psihologi.
Ce este, de fapt, bruxismul :
În termeni medicali, bruxismul desemnează activarea excesivă și necontrolată a mușchilor implicați în masticație. În stomatologie, preocuparea majoră este legată de efectele asupra smalțului, restaurărilor dentare și apariției tulburărilor articulației temporo-mandibulare. Netratat, fenomenul poate duce la deteriorări progresive și la scăderea confortului zilnic.
Forme de manifestare :
Bruxismul nocturn apare în timpul somnului și este asociat frecvent cu tulburări precum apneea obstructivă sau alte dereglări ale ciclului somn-veghe. Poate provoca oboseală matinală, rigiditate la nivelul feței și gâtului, dureri de cap sau tinitus (zgomote în urechi).
Bruxismul diurn se manifestă în stare de veghe, sub forma încleștării inconștiente a maxilarelor, de obicei pe fond de stres, anxietate sau concentrare intensă. Cele două tipuri pot coexista la aceeași persoană.
Cauze frecvente :
Printre factorii declanșatori se numără:
– stresul cronic și tensiunea emoțională;
– predispoziția genetică (riscul crește dacă există antecedente familiale);
– tulburările de somn;
– anumite medicamente (antidepresive, antipsihotice, stimulente);
– consumul de alcool, cafeină sau tutun;
– afecțiuni neurologice sau psihiatrice.
Semne și simptome :
Manifestările pot varia de la sensibilitate dentară și fisuri în smalț până la fracturi dentare sau deteriorarea coroanelor și obturațiilor. Pot apărea retracții gingivale, mobilitate dentară și hipertrofie a mușchilor feței, care poate modifica discret conturul facial. La nivel articular pot apărea pocnituri, blocaje sau limitarea deschiderii gurii. În cazurile persistente, sunt frecvente durerile cranio-faciale și migrenele.
Riscurile lipsei de tratament :
Bruxismul necontrolat poate duce la agravarea uzurii dentare, disfuncții temporo-mandibulare și dureri persistente. Mulți pacienți acuză cefalee, tensiune musculară și zgomote auriculare, semne ale suprasolicitării sistemului masticator.
Cum se stabilește diagnosticul :
Evaluarea începe cu analiza istoricului medical și a simptomelor raportate. Medicul examinează uzura dinților, musculatura facială și articulația temporo-mandibulară. În cazurile suspecte de bruxism nocturn sever, se poate recomanda polisomnografia – investigație complexă care monitorizează activitatea musculară și parametrii somnului, deși aceasta este utilizată mai rar din cauza costurilor și logisticii implicate.
Opțiuni de tratament :
Abordarea terapeutică este etapizată și personalizată:
– Educație și modificarea obiceiurilor: reducerea stresului, exerciții de relaxare, respirație nazală corectă și evitarea mestecării excesive.
– Gutiere dentare (splinturi): dispozitive din rășină acrilică ce protejează dinții și redistribuie presiunea exercitată de mușchi.
– Corectarea malocluziilor: tratamente ortodontice sau protetice pentru echilibrarea mușcăturii.
– Medicație: utilizată temporar pentru controlul durerii și inflamației.
– Toxina botulinică: injectată în mușchii masticatori pentru reducerea contracțiilor excesive, cu efect temporar de 2–4 luni.
Măsuri de prevenție :
Controalele stomatologice periodice sunt esențiale pentru depistarea precoce. Un program regulat de somn, activitate fizică, tehnici de relaxare și limitarea stimulentelor (alcool, cafeină, ecrane înainte de culcare) contribuie la reducerea riscului.
Bruxismul la copii :
Fenomenul nu afectează exclusiv adulții. La copii, incidența poate ajunge la 35–40%, iar cauzele includ anxietatea, tulburările de somn sau dificultățile respiratorii. Respirația orală cauzată de polipi sau amigdale mărite poate favoriza încleștarea maxilarului în timpul nopții. Tratamentul poate implica intervenții ORL și evaluări ortodontice pentru corectarea dezvoltării maxilarelor.
În concluzie, bruxismul este mai mult decât un simplu obicei nocturn. Este o disfuncție complexă care, netratată, poate afecta dantura, somnul și starea generală de bine. Intervenția timpurie și abordarea multidisciplinară rămân esențiale pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung.
