Studiu alarmant: Alimentele ultraprocesate, puse pe același plan cu fumatul. Ce pericole ascunse implică și ce informații lipsesc de pe etichete
Alimentele ultraprocesate, omniprezente pe rafturile supermarketurilor, ridică tot mai multe semne de întrebare în rândul specialiștilor, unii cercetători comparând impactul lor asupra sănătății cu cel al fumatului. Oamenii de știință avertizează că aceste produse sunt concepute deliberat pentru a stimula consumul excesiv, fiind greu de evitat într-un mediu alimentar dominat de opțiuni rapide și intens promovate. În acest context, mențiunile de pe ambalaje precum „fără zahăr” sau „fără grăsimi” pot crea o falsă senzație de siguranță, mascând riscuri reale pentru sănătate.
Potrivit unui studiu recent citat de The Guardian, alimentele ultraprocesate au mai multe trăsături comune cu țigările decât cu alimentele proaspete sau minim procesate. Cercetarea, realizată de specialiști de la Harvard University, University of Michigan și Duke University, arată că aceste produse sunt create pentru a activa rapid circuitele de recompensă din creier, favorizând apariția unor comportamente de tip adictiv. Rezultatele au fost publicate la începutul lunii februarie în revista științifică The Milbank Quarterly.
Autorii studiului explică faptul că alimentele ultraprocesate sunt fabricate industrial, folosind adesea aditivi precum emulgatori, coloranți și arome artificiale. În această categorie intră băuturile carbogazoase, gustările ambalate, biscuiții sau chipsurile. Similar industriei tutunului, producătorii optimizează „doza” și forma produselor pentru a intensifica plăcerea consumului și pentru a încuraja repetarea acestuia. Cercetarea combină date din domeniul dependenței, nutriției și istoriei sănătății publice pentru a evidenția aceste paralele.
Un capitol important îl reprezintă rolul etichetelor promoționale, care pot induce consumatorii în eroare. Mesaje precum „light”, „fără grăsimi” sau „fără zahăr” sunt comparate de cercetători cu reclamele din anii ’50 la țigările cu filtru, promovate cândva ca alternative mai sigure, deși beneficiile reale erau minime. În opinia autorilor, aceste strategii de marketing pot întârzia măsurile de reglementare și pot diminua percepția publicului asupra riscurilor.
Una dintre coautoarele studiului, prof. Ashley Gearhardt, psiholog clinician specializat în dependențe, atrage atenția că mulți pacienți descriu o relație cu alimentele ultraprocesate similară cu cea avută anterior cu fumatul. Aceștia vorbesc despre pofte intense, pierderea controlului și dificultatea de a renunța, chiar și atunci când sunt conștienți de efectele negative asupra sănătății.
Dezbaterea se înscrie într-un tipar cunoscut în studiul dependențelor, în care responsabilitatea este plasată inițial exclusiv pe individ. Abia ulterior, spune Gearhardt, devine evident rolul industriei în crearea unor produse care exploatează vulnerabilități psihologice și biologice. Spre deosebire de tutun, alimentația este esențială pentru supraviețuire, ceea ce face expunerea la astfel de produse aproape imposibil de evitat și, implicit, necesitatea unor intervenții mai ferme.
Cercetătorii susțin că alimentele ultraprocesate îndeplinesc criterii consacrate pentru a fi considerate potențial adictive, având un design care favorizează consumul compulsiv. Chiar și așa, subliniază ei, efectele nocive asupra sănătății sunt evidente indiferent dacă aceste produse sunt sau nu clasificate strict ca substanțe adictive.
Ca soluții, autorii propun ca politicile de sănătate publică să se inspire din măsurile aplicate industriei tutunului: restricții de marketing, acțiuni legale și intervenții structurale care să mute accentul de pe responsabilitatea individuală pe responsabilitatea industriei alimentare. Totuși, există și voci prudente. Prof. Martin Warren, director științific la Quadram Institute, consideră că unele comparații pot fi exagerate și că este esențial să se clarifice dacă efectele nocive ale alimentelor ultraprocesate provin din compoziția lor sau din faptul că înlocuiesc alimentele integrale, bogate în fibre și nutrienți. Această distincție, spune el, este crucială pentru a decide dacă reglementarea ar trebui să copieze modelul aplicat tutunului sau să se concentreze mai degrabă pe îmbunătățirea calității dietei și a sistemelor alimentare.
