Autismul este depistat mai târziu la fete decât la băieți: Studiu recent avertizează asupra întârzierii identificării simptomelor și a riscurilor asociate
Fetele cu tulburări din spectrul autist sunt diagnosticate semnificativ mai rar și, de cele mai multe ori, mult mai târziu decât băieții, relevă un studiu de amploare realizat în Suedia. Concluziile cercetării sugerează că această diferență nu indică o incidență mai scăzută a autismului în rândul fetelor, ci reflectă dificultăți persistente ale sistemului medical în recunoașterea timpurie a simptomelor, care la fete sunt adesea subtile, atipice sau greșit interpretate.
Potrivit analizei citate de The Guardian, cercetarea a fost coordonată de Institutul Karolinska și a urmărit datele a aproximativ 2,7 milioane de persoane născute în Suedia între anii 1985 și 2020. Dintre acestea, aproape 2,8% au primit un diagnostic de autism între vârstele de doi și 37 de ani. Un rezultat-cheie al studiului arată că, până la vârsta de 20 de ani, diferențele de diagnostic între bărbați și femei aproape dispar, contrazicând percepția larg răspândită conform căreia autismul ar fi mult mai frecvent la băieți.
Autoarea principală a studiului, dr. Caroline Fyfe, subliniază că discrepanțele de gen sunt explicate în mare parte prin subdiagnosticarea fetelor și femeilor sau prin stabilirea tardivă a diagnosticului. Cercetarea, publicată în revista BMJ, arată că, deși diferențele de diagnostic s-au menținut relativ constante la copiii sub 10 ani în ultimele decenii, ele s-au redus semnificativ în rândul adolescenților și adulților. Practic, la vârsta adultă, raportul dintre bărbați și femei cu autism devine aproape egal.
Un editorial asociat studiului atrage atenția asupra prejudecăților sistemice din procesul de diagnosticare. Anne Cary, pacientă și activistă pentru drepturile persoanelor cu autism, susține că metodele actuale de evaluare sunt în continuare construite pe un „model masculin” al autismului. Această realitate face ca o fată cu autism să aibă de peste trei ori mai puține șanse să fie diagnosticată înainte de vârsta de 10 ani. În lipsa unui diagnostic corect, multe fete și femei sunt încadrate eronat în alte categorii psihiatrice, precum tulburările de dispoziție sau de personalitate.
Specialiștii avertizează că această întârziere are consecințe serioase. Lipsa sprijinului adecvat și efortul constant de a „masca” simptomele pot duce la anxietate, depresie și epuizare emoțională. Organizațiile din domeniul autismului consideră că este esențială combaterea stereotipurilor de gen și adaptarea instrumentelor de diagnostic pentru a reflecta diversitatea reală a manifestărilor din spectrul autist.
Dr. Judith Brown, responsabilă de cercetare în cadrul National Autistic Society, afirmă că genul nu ar trebui să reprezinte niciodată un obstacol în accesul la diagnostic și sprijin. Ea subliniază că presupunerile învechite au contribuit la ignorarea experiențelor fetelor și femeilor cu autism, cu efecte negative pe termen lung asupra sănătății lor mintale.
La rândul său, dr. Conor Davidson, coordonator clinic al serviciilor de diagnosticare a autismului din Leeds, observă că tot mai multe femei solicită evaluare abia la adolescență sau la vârsta adultă. El atrage atenția că profesioniștii din sănătatea mintală trebuie să ia în considerare autismul atunci când evaluează femei cu probleme psihologice persistente, tocmai pentru a corecta întârzierile de diagnostic din copilărie.
În ansamblu, studiul transmite un mesaj clar: autismul la fete este real, frecvent și adesea invizibil pentru sistemele actuale. Fără o schimbare de perspectivă și instrumente mai sensibile la diferențele de gen, multe fete și femei vor continua să fie diagnosticate târziu, cu costuri personale și sociale semnificative.
