Studiu: Virusurile transmise de la animale pot infecta oamenii chiar și fără adaptări genetice speciale
Transmiterea virusurilor de la animale la oameni este adesea considerată un proces complicat, care presupune modificări genetice semnificative ale agenților patogeni. Totuși, un studiu recent arată că multe dintre aceste virusuri pot infecta oamenii fără a suferi transformări speciale. Cercetătorii atrag atenția că factorul decisiv nu este neapărat evoluția virusului, ci nivelul de expunere al oamenilor și modul în care aceștia interacționează cu mediul și cu animalele.
Analiza publicată în revista Cell indică faptul că majoritatea virusurilor zoonotice implicate în epidemii și pandemii recente nu prezentau adaptări evidente înainte de a trece la om. Acestea erau deja capabile să infecteze oameni, iar răspândirea lor a fost favorizată de contactul direct sau indirect cu sursele de infecție. Printre virusurile studiate se numără virusurile gripale de tip A, Ebola, Marburg, mpox (variola maimuței), SARS-CoV și SARS-CoV-2.
Cercetătorii de la University of California San Diego au analizat structura genetică a acestor virusuri în perioada imediat anterioară transmiterii la om. Folosind metode filogenetice, au evaluat modul în care selecția naturală a acționat asupra genomului viral în diferite etape: în gazdele animale, înainte de transmiterea la oameni și în faza inițială a răspândirii în populația umană. Rezultatele arată că modificările evolutive semnificative apar, de regulă, după ce virusul începe să circule între oameni, nu înainte.
Studiul evidențiază și rolul major al activităților umane în apariția și răspândirea acestor infecții. Extinderea zonelor locuite, distrugerea habitatelor naturale, creșterea contactului cu animale domestice sau sălbatice și comerțul cu astfel de specii cresc semnificativ riscul de transmitere. Astfel, comportamentul uman devine un factor cheie în declanșarea epidemiilor, mai important chiar decât mutațiile virale.
Cercetarea are implicații importante și pentru înțelegerea originii virusului SARS-CoV-2. Autorii nu au identificat dovezi care să indice o modificare în laborator sau o evoluție îndelungată într-o gazdă intermediară înainte de infectarea oamenilor. În schimb, au observat că virusurile dezvoltate în laborator prezintă tipare evolutive diferite față de cele transmise natural. Totodată, analiza a sugerat că pandemia de gripă H1N1 din 1977 ar putea avea caracteristici similare celor întâlnite în cazul virusurilor adaptate artificial.
Concluziile studiului subliniază faptul că majoritatea pandemiilor recente au avut origine naturală, prin transmiterea virusurilor de la animale la oameni. În acest context, prevenirea unor viitoare crize sanitare ar trebui să se concentreze pe reducerea expunerii la astfel de agenți patogeni, prin monitorizare atentă, politici de protecție a mediului și limitarea interacțiunilor riscante cu animalele.
